joi, 28 februarie 2008

Din parcursul vietii

22 de ani, o viata plina de probleme...singur ma ascund ca sa fiu cu tine, singur in camera mea ma simt cel mai bine, fara nimeni.Doar eu si cu mine.Ma gandesc la tot, la totul ce ma inconjoara prieteni, familie, amici si multi pe care nu`mi doresc sa le cunosc sufletele.Dar cea mai mare problema a mea este ca nu am niciodata parte de adevar.Sunt practic intr`o intersectie plina de semafoare pe culoare verde.Unde sa ma duc?Am infinite strazi,multe... nu stiu unde as putea.Sunt dependen de culoara neagra.De ce? mereu exista un "de ce".De ce?...simt ca inebunesc incet...ma duc  unde nu trebe, in jos....viata asta imi va cere scuze mai incolo...nu acuma, nu maine si nici
peste 1 an sau 2 dar va fi timpul si perioada in care viata mea isi va cere iertare fata de mine.Esti o curva...