duminică, 9 martie 2008

Zilele noastre


 În ziua de astăzi, a te revolta, de exemplu, a devenit o obişnuinţă, o modă. Se discută, se strigă, se fac manifestaţii, greve, se dau foc maşinilor, ş.a.m.d, toţi se simt îndreptăţiţi în lupta lor împotriva patronilor sau a unui guvern pe care îl socotesc nedrept şi crud. Eu sunt de acord că nici nedreptatea şi nici cruzimea nu trebuie acceptate. Dar cum se face că toţi aceşti revoltaţi nu şi-au pus niciodată întrebarea dacă nu există cumva şi un motiv de revoltă mai folositor? În loc să-şi piardă timpul şi energiile revoltându-se împotriva unei anumite situaţii, unei anumite persoane, sau a unui anume partid, de ce nu se revoltă mai întâi împotriva propriilor lor slăbiciuni, a propriei lor mediocrităţi, a propriei lor lene? Acela da, este într-adevăr un motiv de indignare, de dezgust, de furie şi merită osteneala de a lupta. A! nu, nu, prostiile lor, viciile lor şi le justifică, şi le mângâie, şi le hrănesc, dar faţă de ceilalţi sunt necruţători!