duminică, 20 aprilie 2008

Zi insorita


 Azi a fost frumos afara, soare, cald si multa lume prin centrul orasului. Am iesit sa citesc, sa fac o poezie. De citit, am rezolvat treaba dar cu poezia...hmm mi rusine, nu am facut nimica si chiar imi doream.
 Devin paranoic si parca din ce in ce mai seaca imi este viata, sentimentele... Nu mai am sentimente, le`am distrus, le`am aruncat departe de umbra mea. Traiesc singur fara sa am pe cineva langa mine, pasesc in gol, in spatiu, parca as pluti intr`o lume necunoscuta. Sunt "x"-ul din ecuatia fara necunoscuta...
 As vrea sa dau ceasul inapoi, timpul, saptamanile si lunile, chiar si anii...as schimba ceva. Oare de ce mi s`au impus atatea? De ce am fost nascut acolo si nu aici? De ce sunt asa cum sunt, ma refer la tot ceea ce am patit...de la dragoste pana in momentul de fata. Oare voi mai putea sa iubesc? Dar cel mai des ma intreb: Pe mine cine ma va iubi? Ma tot gandesc la asta foarte mult, ma macina intrebarea asta, ii un cosmar deja, mi`a devenit o umbra care ma urmareste mereu, nu`mi da pace, ma chinuie. Parca as fi un sclav al intrebarilor. Nu mai pot face nimica, decat sa astept. Ok, ok astept. Dar ce?