Elogiul pesimist

Cu penita-n mana, privesc printre copaci
Gandesc la versuri albe, zile negre
                        si vise de neuitat.
Trec brusc, de la agonie la iubire,
De la moarte, la patimire,
Din somn profund, la realitate
Din ziua cand voi muri, la ziua
                          ce ma voi naste.
Of...cat am putut sa-ndur...
Chin, batai si despartire
De ce m-am aruncat in zid?
Puteam sa te iubesc la nesfarsit?!
Anxios in lumea mea, trista si murdara
Traiesc inconjurat, de ciulini
Ce vor sa-mi puna capat.
Departe de tine, al tau trup fermecator
M-a frant dintr-o clipita,
Cand te-am strans la pipetul meu.
As vrea sa pot sa te visez
Sa fi in gandul meu,
Sa stiu ca acolo vei fi mereu
Mereu cu gandul tau.
Atata timp cat te iubesc
Vei fi in sufletul pustiu,
Acel gol ramas pe veci
Va purta urma ta mereu.