joi, 10 iulie 2008

Gandul amortit

Pasind in lumea aspra, ascult pasii grabiti,
Ascult, cum totul este viata...ascult linistit.
Sa scriu domol, pe pagini albe, rupte la un capat
Si descriu cu drag natura, ea este inspiratie.

In raze de soare, ma pierd in amintiri
Ma pierd spre visul, unei nopti de toamna
Sa fiu glasul amortit. De natura orbitoare
Sa ating cu scop, lumea ce ma inconjoara...

Imi pierd privirea in natura, in anii veştejiti
Printre frunze viu colorate, ce in mine au rapus.
Prin soapta ascunsa a naturii, cladesc cu visul meu
Pe muschii centenarului copac, verzui voi fi si eu.