duminică, 7 septembrie 2008

Melancolie

 Anii trec, lunile, saptamanile, zilele, orele, minutele si secundele, totul se duce, chiar si ziua de azi cea care curand se sfarseste, cea cu care nu ma voi mai intalni niciodata...Chiar si cu acest text, chiar si cu aceste ganduri care imi strabat mintea, subconstientul...
 Traiesc intr-o stare de melancolie, nu vreau sa ies din ea, imi place, imi place singuratatea, imi place sa gandesc altfel decat o poti face tu. Da! tu, cititorule...
 Incet, incet speranta vine, soarele a inceput sa-si arate adevarata fata, sau mai pot spune, adevarata raza, a inceput sa ma incalzeasca in anumite parti ale fetei mele, sa-mi rosteasca cuvinte calde pline de pasiune...Imi place atunci cand ma trezesc dimineata si vad cum inca soarele imi zambeste-n geam, imi canta, imi sopteste...dar vreau sa inceteze, nici asa nu-mi place.
 Vreau toamna, vreau vant, vreau frig, vreau frunze sa calc pe ele, sa le aud cum imi crapa sub picioare, sa pot sa scriu, sa pot sa intru in adancul melanoliei, sa traiesc in ea si sa nu mai pot iesi, sa fiu EU, doar eu si cu mine pe o banca indepartata de lumea reala, as vrea sa fiu intr-o alta dimensiune, sa fiu intr-un viitor, sa dau de o gaura de vierme, sa ma strecor in ea, sa merg in timp sau viitor si sa patrund cu viteza luminii...

DOAMNE, INDEPLINESTE-MI DORINTA!!!