Azurul mintii

Solitar stau si gandesc
cu gandul indreptat la tine,
cu vise albe, ganduri negre
ce-mi amintesc de tine.

Captiv in urma zilelor trecute
si pasind in timpul tau,
gasind aceleasi clipe frante
ce mi-a patruns calea mereu.

Crezand ca totul e un farmec
si asteptand ziua de azi,
privind in ochii tai frumoaso
privesc chipul solitar.

Starea ta emotionala
ma face sa gandesc nebun,
ma tine strans, ma leg de-o viata,
ma faci sa te iubesc mai mult.

Ma uit la tine si-ti privesc iubirea
te privesc neincetat,
te vreau in viata mea fetito
sa-ti daruiesc iubirea mea.

Fara cuvinte nepricepute
ma uit spre cer si ma intreb:
Aceste versuri nerostite
ti le voi rosti in veci?

Tarziu in noaptea inlacrimata
ce-mi plangea cu stropi de ploi,
imi canta muzica naturii
imi spune in cuvinte noi.

Alergand de gandurile mele
incerc sa uit tot ce a fost,
incerc sa merg spre drumul vietii
sa pasesc, sunt singur calator.

Ma uit in spate peste umar
si fugind eu te privesc,
ma uit in ceata de lumina,
printre lacrimi te privesc.

Dar gandul tau subtil asteapta
sa te parasesc in zori,
sa plec in lumea ce asteapta
sa ne vada calatori.

Plang, ca un copil pierdut in noapte
si respir cu greu oftand
dar gandul meu la tine se indreapta
si fara tine sunt un gand.

Un praf din stele, o aripa infranta
un vis pierdut si efemer,
o agonie in trista-mi viata
ce paraseste trupul meu.

Legat in lanturi, pus la arest
aruncat in vidul vietii,
cant captiv, in propria-mi viata
ce ma va purta mereu.

Poezie melodioasa imi sopteste gandul meu
Poezie, versuri albe ce ma va iubi mereu.