Romania (part II)

Suntem un neam
care-am iesit din vagauna,
din scorbura,
din munti si din vai.

Toti privim cerul din umbra
si stam drepti in intuneric.
Ne-am racorit zeci de ani
dar doar febra ne mai poate salva.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Suntem garboviti in umbrele destinului
si in cutele fetei noastre
se vad golurile dureroase
ale trecutului nostru trist.

Cand vom ridica capul sus?
In jos privim de cand ne-am nascut.
M-am saturat sa privesc trist
tot ceea ce ne inconjoara.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Trectul Romaniei mele
ma face sceptic, prin
scepticismul ei,
prin teroarea in care a trecut...

De noi se tot vorbeste
spunea un lautar tigan:
"aveti noroc cu noi,
ca de nu ati fi ultimi..."

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!