marți, 6 ianuarie 2009

Iubirea sta de veghe si e neobosita

Multi m-au intrebat de ce scriu poezii... de ce ma exprim in acest fel, de ce mereu ii "ea" si de ce nu ma schimb. Intrebari frecvente ce-mi sunt puse, am si un raspuns...

Scriu poezii pentru ca "odraslelor" mele nu le pasa de mine. Ma adresez unei lumi anonime, mute fara glas, pentru ca prietena mea isi astupa urechile atunci cand ii vorbeam... vorbeam in zadar. Cautam cuvinte potrivite, cu forma dar vorbeam peretilor.
Motorul care ma impinge sa scriu este tocmai acest vid, aceasta absenta a continutului vital. Amabilitatea mea este aidoma unei armuri ce nu poate fi strapunsa de gloante.