Lacrima surdă

Cîţi ochi dulci şi anxioşi, poete
ai întîlnit în viaţa ta acum?
Cîte versuri fără nume, ai scris
în dragoste, pentru a se preface în scrum?!

Erai mîndru cînd îi sărutai obrazul,
cînd ochii ei se topeau privindu-ţi trupul,
cînd mîna i-o purtai în palma-ţi caldă
şi buzele voastre se uneau sărutîndu-şi...

Aduţi aminte de-acele clipe-n care
alergai pe cărarea paşilor ei,
o strigai în noapte, dar gîndu-i e departe
şi fugea de paşii tăi!

Visa, cînd buzele-ţi vorbeau întruna
şi gîndul tău se întreaba adulmecat:
De ce în vise nu simţi fericirea?
Dar fericirea-i doar în visul tău!

O clipă de tăcere nepătrunsă
mi-i se-nchină înaintea mea,
este sentimentul dragostei tale
ce l-ai uitat pe calea mea...

O, ce noapte lungă şi tăcută
se aşterne peste trupul meu.
Un vuiet sur îmi unge rana,
mă va spăla de păcatul meu.