Chintesenţă a cuvîntului

Îndurerate aceste cuvinte plăpînde,
aceste cuvinte rostite În şoaptă,
în tăcerea nopţii care ne cuprinde!
Dar tu, tu ai învăţat să asculţi efemer
să nu dai importanţa rostul lor,
ci doar esenţei...
Privindu-ţi ochii, mă necajesc vorbindu-ţi
mă văd alungat de cuvintele-mi...
Mă trîntesc într-o dragoste uitată,
uitată în copilarie, o imegine puerila a mea,
o ilustraţie prăpădită de imaginea mea...
În ce esenţă îmi percepi cuvintele?
Aceste cuvinte nostalgice şi suave!
Mă tîrăsc şi tînjesc dupa tine,
dupa puritatea ta, dupa mostra trupului tău!
Cît de minunată este tăcerea ta,
duioşia cu care mă atingi şi-mi vorbeşti
în tăcere... Tînjesc în căutare!