vineri, 17 aprilie 2009

La ușa morții

Fascinant să dansez sub sabia lui Damocles,
să trăiesc sub cuțitul ghilotinei...
Mă simt fără jugulara, mort, fără suflet
pierdut parcă și lăsat undeva în spate,
cu spatele la lume, cu gînduri neîmplinite,
cu visele înainte să-mi devină vise...

Nu-mi mai regăsesc memoriile, clipele mele cu mine,
nu-mi mai simt supărările, devin parte din mine...

Voi exploda în propria-mi ființa!
Inima-mi este amenințată de ghilotină,
de acea dungă rece ce-mi mîngîie gîtul...
Fatal acest vers! Voi închide ochii într-un final?
Cînd îmi va veni sfîriștul? În amurg tot trăiesc!