... către ea!

Mă tămăduiesc privindu-te
în toată splendoarea ta!

Te privesc ca pe un mozaic 
de pietre scumpe...
Mereu îmi aduc aminte
de Austin de Bordeaux!

M-am îndragostit de tine,
ca de-o principesă...
Doar noi ne cunoaștem aventurile
din coridorul secret!

Te privesc! Cînt.
Mă tot gîndesc tîrziu în noapte,
dacă ai pleca, ce-aș ajunge?

Aș ajunge o ruină, ca și ruinele
lui Firozabad, năpădit de bălării,
de arbuști tari la secetă!

Dacă există un Rai pe fața pămîntului,
îmi zic: oh! aceasta ești! aceasta ești!