Apocalipsa

Când tot pământul
va dogori-n durere
tot ce-i trăitor se va
volatiliza,
cu sufletul de rocă
cu inima împietrită,
atunci,
cu toţi vom regreta.
Scrâşnirea dinţilor
şi plânsetul căinţei,
pierzarea dreaptă de apus,
cer nostalgic plin de ură
tecăruit cu foc ne va "cânta"...
Nu va fii o clipă fără,
gram de sânge, gram de alean,
pierduţi vom fii peste jumate,
morţi vom fii în calea Sa!
O clipă, o secundă poate,
tot ce-aş vrea să pot să-ţi spun,
Doamne Tu cât eşti de mare,
putere ai să mă îndrumi?

N-aş pleca sub cerul vieţii,
nu m-aş duce înapoi,
tot ce-aş vrea să ştiu că viaţa-mi
dusă-n rai, nu în noroi!