Henri Charrière

O existenţă primitivă,
plăcută şi liniştită.
Acest dar unic pe care
mi-l făcu-seşi, de-a fi liber,
fără duşman, magistrat...
doar mizantropia mea!

Marea aceea sufletească
atât de albastră,
uneori atât de verde,
alteori aproape neagră,
răsăriturile şi amurgurile
care scăldau totul într-o tihnă senină,
netulburată...

Toate aceste minunate lucruri
le-am strivit sub tălpile mele,
le-am dispreţuit...

Ca să plec încotro?

Am fugit spre nişte orânduiri
care nu vor să ştie de mine!
În lume!