Ma-ţi privit ca pe un sicriu
care se îndreaptă în groapă,
ma-ţi făcut să scuip în urma mea,
să plâng în mizantropie...
Câtă vreme trăiesc, nădăjduiesc!
Toată carnea mea e ca şi iarba,
se vestejeşte ca o frunză de viţă,
ca un strugure devenit rozinchină.
Orice iarbă într-un deşert e
ca o floare, orice cuget al tău
e un gând al meu, orice privire a ta,
în viaţa mea e ca o floare ca un imaş.