vineri, 29 ianuarie 2010

Înlănţuire de imagini cosmopolite

Azi-noapte, în vis, am auzit
din nou strigătul mut al
nopţii antice, al singurătăţii
şi al pesimismului meu solitar.

Dar visul meu îmi spune multe.
Atunci când cineva cade, cei
mai apropiaţi plâng, suferă,
apoi îşi continuă drumul.

Ceilalţi tresar o oclipă:
a murit cineva. De fapt,
se gândesc la ei, se gândesc
că nu vor merge la nesfârşit...

Într-o zi toţi vom cădea
şi vom sfârşi la marginea
unui drum sau între mărăcini,
între zile şi nopti...