Acelaşi nisip pe care înaintează
Afrodita curge şi în clepsidre,
curge şi în poalele mării, a
oceanelor nestingherite de nimbul
unui soare sufocant şi plin de
melancolie. O, nisip de singurătate
fără umbră şi făr` de talpă.
O, nisip de pubertate cu gând
de adolescentă înlăcrimată.
O, tu nisip din Troia care-ţi
croieşti sugrumate ramuri.
O, tu nisip din Terra cel ce
cânţi alternosfera... O,
când glasul tău iubito e leandru,
ca nisipul cântător de lanceolat.
Şi samavolnicia ce-ţi răpeşte suflul
umanim cu fâlfâitul...
ding-dang doar un suflu pe nisipul
nisiops de suflu, suflu şi respir
cu ochii căci sunt pământul lui Sofocle...
Şi eu fug în dezmierdare,
în alergarea nopţii evaziv,
echivoc de trista înlăcrimare,
confuz, confuz sunt eu acum!
Afrodita curge şi în clepsidre,
curge şi în poalele mării, a
oceanelor nestingherite de nimbul
unui soare sufocant şi plin de
melancolie. O, nisip de singurătate
fără umbră şi făr` de talpă.
O, nisip de pubertate cu gând
de adolescentă înlăcrimată.
O, tu nisip din Troia care-ţi
croieşti sugrumate ramuri.
O, tu nisip din Terra cel ce
cânţi alternosfera... O,
când glasul tău iubito e leandru,
ca nisipul cântător de lanceolat.
Şi samavolnicia ce-ţi răpeşte suflul
umanim cu fâlfâitul...
ding-dang doar un suflu pe nisipul
nisiops de suflu, suflu şi respir
cu ochii căci sunt pământul lui Sofocle...
Şi eu fug în dezmierdare,
în alergarea nopţii evaziv,
echivoc de trista înlăcrimare,
confuz, confuz sunt eu acum!
