vineri, 30 aprilie 2010

Suprimare a propriei vieți

Mi-aş pune un batic solid în jurul grumazului meu
şi m-aş lăsa pendulând în adierea unui vânt pal,
sub o ramură de pom, o ramură de nuc...
unde trupu-mi legănând în voia sorţii lui;

Când sufocat mă voi simţi odată,
şi biruinţa mea ce-i leneşă, trufaşă
va năpusti asupra mea cu o faşă mult prea deasă
şi rugându-mă la cer, la iad şi la mister...

Când sufletu-mi va părăsi trupul şi din creştet
îmi vor ieşi primi viermi atunci voi pieri
într-un sfârşit fără răspuns, fără cale...
şi tot ce-am făcut, am lăsat neterminat!

Aceste versuri vor fi ultime, fără punct
şi fără un final de trăi, de viaţă...
Când se vor termina minutele mele, zilele
şi orele, atunci voi pluti spre tărâmul cald...

Voi muri într-un amurg părăsit, într-un amurg
deşertic, estompat în tenebre şi fără vlagă.
Nu voi ajunge înflorit că o floare, ci doar
un drum călcat în picioare de copite şi-njurături.