Lezat de mine însumi

Şi privindu-ţi aripa,
da! aripa ta cea frântă
care a orbit în lumina lunii...

Da! Eu, eu care plutesc în adiere
şi spunându-mi clar că văd adâncuri,
adâncuri solitare putrezite-n floare

Oare eu am propria-mi arumură?
Căci tu, tu ca un zeu stai sub
talpa demiurgului şi I-o săruţi

Singură sus eşti, singură şi orbitoare,
singură plângi iubito şi sigur
te asemeni cu o floare

Ai chipul înaripat zburând în depărtare
şi eu sun jos cu lacrimile-n umbră
şi plutesc difuz ca-ntr-o ispită...