luni, 25 aprilie 2011

Rugăminte la marginea chipului tău

Înfățișarea-ți frumoasă și senină,
ochii-ți sunt strălucitori,
părul și sprâncenele-ți negre, albul
și rumeneala feței tale;

totul stârnește a voie bună,
a simpatie, delicatețe și sensibilitate.
Mă simt nou înaintea ta, nou dar singur
și fără gram de speranță în a mai trăi.

Cu frumusețea ta voi trece munții,
mă voi vindeca de singurătate și nu voi mai plânge.
Dar oare tu prin farmecul tău stelar
vei putea fi ceea ce ai fost cândva?