vineri, 3 februarie 2012

Operă de distrugere

Mi-ai dăruit cu generozitate veninul
ființei tale, i-ai cruțat pe cei sclavi
ție; flăcările stinse ale sufletului și
revolta utopiei tale sunt arcanele noastre.

N-am decât freamăt de distrugere, un zeu
frenetic ce suspină în constelațiile diforme
și aceste stări ce se năpustesc către un trup,
un zvon ce se va estompa în sângele ființei;

sunt aici, în jăraticul sângelui și această
amărăciune deșertică, e freamătul nervilor mei.
Las acest timp să-mi surpe timpul, secundele
ce trec lângă propria-mi plăcere...
- Himeră nostalgică!

Sunt un asasin de cuvinte, un asasin de poeme;
trupul îmi este greu ca și plumbul, povara,
ca și plânsetul agonic și iubirea, iubirea
îmi este răsucită în gândurile tale.

Caut îndoiala în jurul nimbului tău, în toate
arterele ființei tale, și mă zbat, mă lovesc
de deghizarea elanului stins...
Caut îndoiala înflăcărată și inexistentă.

Tu, tu ești muzică, ești har și scepticism,
ești himera acestui mapamond, lacrima unui singur cer,
zâmbetul unui imn viu, și frunza unei singure sălcii.
Zdrobește-mi plăcerea în actul iubirii noastre!