Un deșert neobișnuit

Raiul este deșertul demiurgului
și tot acest zvon de sfinți
e doar o hiperbolă de nimb, doar
o taină ce încă n-are viață,
nici contur, nici gând,
ci doar o lacrimă vărsată
pe o golgotă de sfinți.

Gândul zilei

Omul, amărăciunea unui creator ratat, al unui demiurg ce-și roade unghiile în tăcerea unui amurg desfințat.

Perindarea veacurilor

Acest tablou al vârstei mele,
al irealității dramatice ce-mi
duce identitatea în neant
și singura-mi dorință infirmă,

însetată de devenirea nerăbdătoare
în repaosul îmbrățișat cu trupul
veșnic țâșnind din amurgul
sângelui nostru, al meu...

Această orbire de a iubi,
acest calvar de amurg neînsorit,
această veșnicie ce o visez
și această stare de viață nelegitimă;

toate-mi sunt gemetele mele,
strigătele surde în fața nimicniciei mele
și acest veac plin de onoruri îmi e
doar un gând sublim. 

Caracter meditativ (Personajului empiric)

Găsindu-te, mi-ai întrerupt
șirul gândurilor mele, șirul
pesimist al stării, al vremii;

eram ca și țărmul unei mări,
dominat de valuri, dominat
de pesimismul uitării în amurg.

Acum, acum nici ochii nu-i mai închid,
răpesc raze de soare clipind
și-n jurul meu ești ca un nimb,

un nimb ce mi-a conturat ființa...
Răsăritul e zâmbetul pământului,
amurgul, o clipire a ochilor tai;

Gândul zilei

Omul trebuia creat din lacrimi, nu din pământ. Dar din lacrimile cui? Creatorul n-a plâns decât atunci, după ce ne-a creat.

Octavian Paler (Omagiu) "Glorie"

Sub cerul meu clipești duios și vesel
și sufletu-ți posomorât de timp,
trecut-au anii-n sunetul ce trece-n timpuri,
cu sufletu-mi te voi picta sub cerul trist.

Au trecut 5 ani

Gândul zilei

Dacă "dumnezeu" s-ar sinucide, din noi ce-ar rămâne?

Ca-ntr-un mormânt

M-am împiedicat de mine
și-n dezolare am căzut,
mă tot întreb dacă e bine
să zac aici ca-ntr-un mormânt.

Și dacă-n timpul fără umbră
mă usuc ca-ntr-un mormânt
și prin cripta mea de sticlă
să-mi vezi trupul fumegând.

Și din trupu-mi ars de vreme
și din timpul meu mâhnit,
din cuvintele-mi funebre
tu... n-ai învățat nimic.

Printre lacrimi strig pieirii
rătăcit pe-al meu mormânt,
n-am nici cruce, nici icoană,
zac aici fără de nimb.

Moartea unui sculptor

Te-ai pietrificat de gânduri
și în urmă ți-ai lăsat
arta ta fără de urmă
gânduri, vise și-un mormânt uscat.

Nici iarba n-ar mai crește-n
locul in care-ai ezitat,
totul e la fel maestre,
precum totul ai lăsat.

Gândul zilei

Cu "sfârtecarea" lui mă sfârtec și eu!