Hei voi plângăreți contemporani

Hei voi
ce stați neclintiți hain în hainele voastre,
voi care nu plângeți niciodată,
Voi care m-ați arătat cu degetul
și-ați plâns la fiecare vers al meu.

Hei voi neîndemânatici cine sunteți?,
voi ce-ați îngropat nostalgia vremii

și acest albastru singur al văzduhului;
și-ați plâns la fiecare vers al meu.

Hei voi marionete ce-ați prins glas, zâmbet și durere,
v-ați transformat din plâns în neplâns
și-acum îmi cereți mie socoteală
pentru că ați plâns la fiecare vers al meu.

Am să mă retrag în munte, înconjurat de lacrimi,
nu de zâmbet,
și-am să strig în gura mare
până când urechile va vor ceda
și vă veți aduce aminte de ochii voștri
storși la fiecare vers al meu.

Hei voi oameni efemeri ce-ați distrus plăcutul,
plăpândul timp ce a trecut pe lângă noi,
ne-am tot zbătut, am plâns și unde-i rostul nostru?,
rostul lacrimilor mele plânse din ai voștri ochi.

Hei voi oameni rătăciți în timpul vieții,
colindători nostalgici ce-ați trecut prin timp,
v-ați stors puterile rătăcindu-vă-n pierzare
și-acum vă plângeți, vă plângeți la fiecare vers al meu.