joi, 30 mai 2013

Încă o ploaie din luna Mai

Pășesc în infinita mea tristețe
și pașii mei mai uzi decât ai tăi.
O ploaie tristă, mult mai tristă decât mine
și trupul tău, mai ud decât al meu.

Îmi cunosc tăvălirea în deznădejde
și nepăsarea unui vast decor.
Mă risipesc și mă compun în schițe
ca un pictor absentat în tabloul său.

Te strig din neantul fericirii mele,
te chem de dorul nesfârșit și plâng.
Ploaia vine în tăcere
și eu absent în tristul Dom.

Mi-e dor de mâinile-ți scriindu-mi,
mi-e dor de gândul tău hoinar.
Prin vremi uitate te-am privit și singur,
priveam aceste lacrimi din luna Mai.