Singur

Sunt singur, singur, singur
și goliciunea ființei mele
s-a așternut ca un anotimp,
ca o toamnă veșnică și pură,
ca o scoarță de copac bătrân;

Umblu ore întregi și-mi
îmbib singurătatea cu atmosfera vântului;
parcurg infernul terestru
pentru a-mi uita neputințele
și plâng, plâng, plâng.

Devastarea trupului îmi este cântec
și mă torturez la fiecare pas creat, -nu făcut-
sunt trup contemporan ce varsă lacrimi
și trupul solitar prăbușit
în fața timpului...