sâmbătă, 26 iulie 2014

Gând - tot ce se naște trebuie să moară

 Traversam Parcul Civic și din fața mea, o domnișoară cu alură de înger, venind spre mine, mă privea ca și cum aș fi fost Adam sau, unicul bărbat. Mă îndreptam spre ea cu pași grăbiți, cu gândul unui sărut, cu gândul să-i frământ trupul în îmbrățișarea mea; se apropie și-i sar la piept într-un sărut frenetic și nostalgic...
- De ce ai făcut una ca aceasta? mă întreabă tremurându-mi în brațele puternice.
- Păi... privește-ți tricoul, ai scris pe el „kiss me”...
- O.K., și trebuia să respecți ceea ce scrie pe tricoul meu? îmi spunea într-un râs combinat cu lacrimi de durere.
- Da!
- De ce?
- Te-am simțit de la primii pași, ți-am simțit nostalgia unui sărut și nostalgia unei îmbrățișări efemere, sau...
- Da, dar eu... știi...
- Nu vreau să știu nimic, nu e prima dată când ne vedem, faptul că n-am avut curajul primului pas, acest lucru nu ne va omorî și...
- Trebuie să-ți spun ceva foarte important!
- Nu vreau să știu nimic și...
- Dar trebuie, Dumnezeule, ascultă-mă!...
O priveam îngândurat și nu știam ce cuvinte îmi vor pătrunde în sfera minții mele. Mă privea cu lacrimi în ochi și cu buzele tremurânde în durerea unui suflet pe care nu ajunsesem să-l cunosc, să-l simt... 
- Eu, eu... Eu sunt...
- Spune, te rog!
- Sunt seropozitivă!...
În acel moment mă împietrisem ca și soția lui Lot, atunci când privise peste umăr în timp ce Dumnezeu nimicea Sodoma și Gomora. Amândoi făceam parte dintr-un spectacol singular al unei dorințe aproape unitare sub înfloriturile unei imaginații nebune. Știam din cărțile lui Nietzsche că instinctul este adevăratul înțelept, instinctul nu greșește niciodată și că tot ceea ce facem din instinct este bine. A acționa conștient, spunea Schopenhauer, înseamnă a acționa în vederea unui scop. Puteam muri sănătos sau mă puteam sinucide făcând dragoste. Hegel a murit de holeră, Cioran din nebunie, Celan a sfârșit în Sena, Zweig a plecat în neant cu o supradoză de Veronal și culmea, pe soția lui o chema Lotte și-l urmase și ea în neant... Știam că virusul bolii ei nu-l voi contacta printr-un singur sărut; știam acest lucru de la școală, din generală mai exact... 
- Făcând dragoste cu tine pot muri alături de tine și mai ales, cu tine. Îi spuneam cu ochii în lacrimi și cu dorința nebună de-a sfârși lângă un om străin.
- Adică?
- ... mă cuprinzi de mână, îmi permiți să te iubesc, să facem dragoste, goi, unul lângă celălalt... și într-un timp nu foarte lung, amândoi ne vom dedica neantului.
- Dar asta-i sinucidere curată, eu nu doresc să te...
- Știu! Este sinuciderea unei mari iubiri, unei iubiri prezente, reale...
- De ce ai face un asemenea gest?
- Aș purta amprenta unei iubiri nebune, unei iubiri pe care iloții vor face tot posibilul s-o condamne și mai ales să o judece... Murim uman, în iubire... Noi, viii, suntem contemporani cu absolut toți morții, dar ei, morții, sunt contemporani doar între ei...
 Îmi cuprinse mâna și mă strângea puternic de parcă m-ar fi însoțit până în fața ghilotinei. În aceste clipe se simțea un monstru, un călău ce avea să-mi decapiteze rădăcinile fragede. Ne îndreptam spre moarte zâmbind și plângând conștienți de agonia prin care va trebui să trecem până când ne vom găsi sfârșitul... Sfârșitul unei iubiri nebune!