Și-ai trecut pe lângă mine ca oricare alta,
ca un gând pe care l-am uitat,
ca o amintire pe care mi-o aduc aminte,
adu-mi aminte să te pot uita.
Mă doare gândul nepăsării tale,
tălpile-ți amurg în pașii tăi,
mâinile-ți sunt toamnă veșnic călătoare...
trezește-mă când mor să nu te pierd.
Nici nebunia glasului pierdut agale
ce-și varsă-n timp fragmente diavolești;
îți scriu aceste rânduri cu nepăsare,
acest cântec fredonat prin triste ploi.