sâmbătă, 19 martie 2016

Tristețe palidă a serii

Mă lupt cu mine însumi
cu neliniștit, exagerări și vis
mă lupt plimându-mă-ntr-o lume
cu traume și delir...

nici nu m-ai lăsat să-ți spun
ce simt, ce vreau, ce mi-am dorit
plimbându-mă pe străzi pustii
supremul verb de-a nu mai fi

ce vreme zumzăind apune
agitați frați și surori plângând
neamul meu nu-și mai revine
din agitația timpului pierdut

mi-e greu, mi-e foame și mi-e frig
mi-e dor de ieri și-alaltăieri
invincibilă tristețe înecată-n gând
o fericire, oriunde-ai fi.