O, viață plină de delicii!

Să pășești îndurerat în lume,
În timpul scurt ce-a mai rămas,
Să uiți de moarte și de tine,
Să-ncerci să uiți ca-i fost cândva.
Ce greu e amurgul și iubirea
Când aștepți din zori până târziu,
Când plângi sub lumea povârnită,
Ruinat de gânduri în genunchi.
Pe lume apasă greu durerea,
Absurdul somn necunoscut,
Ne-am înălțat prin suferință,
Deasupra Coloanei lui Brâncuși.
Dansăm mascați în balul vieții,
Fugim de moarte înspăimântați;
Flăcări ard în drumul nostru,
De rugăciuni mânjite încununați.
Incomodați, orbiți de atâta suferință,
De îndoială, moft - anesteziați -
Curând voi părăsi viața stupidă,
Stupidul gest cea mai rămas!