Mi-am împietrit inima în toamnă,
în pădurea de mesteacăni ce dulce-şi geme vântul.
Şi acuma când totul moare, totu-i putred
surâsul şi durerea ne-au încreţit pământul.
Am mâinile-ngheţate de frig, de plâns şi ură.
Cuvintele-mi sunt câmpuri de scrisori uitate.
Valea pierderii, cântării şi iubirii e
în mijlocul tomnatic, surâsul goliciunii.
în pădurea de mesteacăni ce dulce-şi geme vântul.
Şi acuma când totul moare, totu-i putred
surâsul şi durerea ne-au încreţit pământul.
Am mâinile-ngheţate de frig, de plâns şi ură.
Cuvintele-mi sunt câmpuri de scrisori uitate.
Valea pierderii, cântării şi iubirii e
în mijlocul tomnatic, surâsul goliciunii.
