Gând

Dacă citești o propoziție dintr-o carte oarecare, ai citit mai mult decât alții-ntr-un deceniu! 

Un strop de cuvânt

unei doamne

pe strada goală, noaptea-și țese

un fir de aur peste ploi;

iar luna, dintre nori veghează

tăcerea care merge-n noi. 

Să nu ții la viață

unei doamne care se ivește dimineața și după prânz îi dispare ființa

străbătut de iubire 

ca de un frunziș tomnatic

în timpul acesta tăcut

la tine m-opresc s-ascult

o, șoapte produse în noi

în seri ce nu s-au dus

ce vremuri aproape uitate

mă uit la tine și plâng

oricum, mă simt singur și poate

copilul ce a iubit nebun

cumpănă-i întreaga viață

iubito, cumpănă mi-ești tu

Gând

Singurătatea pentru mine nu-i o pierdere, ci un câștig; o lacrimă, o durere, o pată, o neiertare pentru mine însumi! 

Tragică noblețe

unei doamne care nu știe ce înseamnă timp 

mi-am adus aminte de versurile formației Pink Floyd -

Wish you were here

și chiar mi-ar fi plăcut prezența ta

și dorul acela greu de plumb,

cel descris anterior

încă-mi bântuie gândul și ființa

sunt atât de multe versuri scrise pentru iubire

încât mi-ar fi plăcut să le fi gândit pe toate

și toate aceste versuri să fi avut avut o singură vărsare;

tu! 

Stare de dor

unei doamne cu gând întortocheat

mi-e dor de tine ca de muzica lui Springsteen

sau mi-ar putea fi dor de tine ca de muzica lui Mark Knopfler;

mi-e un dor de tine ca de liniște

și mi-e mai dor de tine ca de un vin vetust și sec.

mi-e dor de tine ca de Corridonia și Civitanova Marche

acolo unde în urmă cu două decenii scriam prima poezie;

o aberație ce-i drept dar de-o valoare latină

și totuși dorul după tine-i de plumb.

Acumulare sterilă

unei doamne cu gust, fără echilibru

mai poți de atâta singurătate în tine?

mai poți de atâta greutate?

lumea pare să se oprească

din curgerea ei puerilă

pentru un respir profund

într-o epocă măcinată

de atâta psihologie,

măcinată de atâta simplism

și uiți să trăiești cu adevărat

pentru că firea ta îi umană

dar subiectivă.

m-am dizolvat în tine

prea devreme și nu ai înțeles

nimic din plinătatea mea.

asta-i criza subiectului

contemporan.