Gând

Am ațipit pe latul patului; m-am simțit ca pe patul lui Procust!

Foarte departe

unei doamne

te iubesc atât de arzător

pasional

profund

atât de adânc cât pot iubi

dar în ritmul acesta

mă golesc 

mor de atâta singurătate obscură

și toate aceste mă aruncă într-o melancolie pură

zace întunericul în mine

calmul unei biblioteci

calmul tău

și trădările tale puerile

și gândurile de care nu scap

care nu-mi dau liniște și viață

oh, ce solitar nebun mă pândește

în profunzimi mă desfac

și în același timp

fluviu de iubire se amplifică-n mine

iubiri și gânduri de care nu mă despart

Din mine

unei doamne 

te iubesc în tăcere

în urlet și groază

te iubesc în tăcere

artă dragă

Elație

Annei Grădescu

sunt devastat de iubire

orișicum, predestinat

n-aș fi crezut măcar o clipă

că totu-i ruinat

ce-ai să te faci de mâine?

dacă fac atac de cord

sudoarea noastră în iubire

e o șansă, e un moft

mai contemplu printre lacrimi

și mă-ntreb cât sunt de frânt

unde naiba-s gânduri-fapte?

într-o noapte cu venin

Un drum ne desparte

unei doamne

un drum ne desparte ș-atât

și-o toamnă ce crește-ntre-noi...

frunze ce cad se pierd în obscur

ce vreme de singur, culoare și plâng

Dacă te-aș vedea

ce ți-aș spune dacă te-aș vedea o secundă. - unei doamne cucerite

se rup în mine cuvinte

se rup în mine stări

se rup și gânduri și fapte

se rup și am să mor

tu mi-ești cuvântul și starea

mi-ești mine și gândul în fapt

mi-ești moartea și viața iubito

mi-ești totul de fapt

aș vrea acum o secundă

să știu pe unde-mi ești

aș vrea omenirea să piară

să știu că totul îmi ești

Ezitări eșuate

tot mai aproape îmi ești

și gândul mă omoară

că-n mine-i tot mai sec

vinul de odinioară

în mine îi crepuscul

și-n mine zace-un chin

și chipul tău tomnatic

mi-e singur mi-e venin