Gând

Dacă fiecare poezie ar fi urmată de o sinucidere, poezia ar deveni un act preparatoriu din unghi de vedere medico-legal. 

Posteritatea

nimic comun cu mine însumi
cu urgia mascaradei ce-i aici
aici în adăpostul limbii române
în tragedia colectivă  de flămânzi

ne refugiem amuzați de măștile rutinei
spulberând ruina unor măscărici
zgribuliți uitați pe scena lumii
noi actori veșnic îmbătrâniți

oare ce mai e ce mai rămâne
din omenescul verb a fi
decenii mediocre ne ascund trecutul
din bezna comunistă bâjbâim

sublimă limbă patrie-mamă
în drumul crunt spre capitalism
avem onoarea de a fi singurii
în călătoria inedită suferim

Uitat pe țărm

Mi-e dor de ieri, de astăzi și de mâine,
de răsăritul veșnic dintre noi;
neterminată dragoste ne va rămâne,
în toropeala gândului din noi...

Contemplam splendida-ți ființă,
cu calm, tristețe și absurd;
uitat pe malul despărțirii noastre,
cu lună, cu falnicul amurg...