luni, 10 februarie 2025

Blestemul de a fi

am fost adesea prin ruine
pe străzi pustii nici nu mai știu
aș vrea să te mai zăresc o clipă
că tot mă chemi și nici nu știu

mi-e prea târziu în astă viață
cărări pierdute m-au chemat
era un glas ce-n mine zace
ți-era iubirea ce-a rămas

sunt simbolul tristeții tale
enigma taina care-am fost
sunt ultima suflare și-ncercare
a unei vieți cu gând anost

și nopți lugubre mă îndeamnă
să scriu un vers un gând orice
dar clipa asta destrămată
îi nu știu ce și nu știu ce