Simbolurile durerii: Eu, Cioran, Bach, toamnă, singurătate. Simbolurile fericirii: idem
joi, 5 martie 2015
marți, 3 martie 2015
În destinderea momentului
Privesc, de fapt mi-aduc aminte
de toamna-n care ne-am iubit sorbiți,
cum nopțile se pierd, iubito în neștire
dar noi negăm iubirea prin gesturi și absurd.
Mi-e dor să-ți fie dor de mine,
de timpul vestejit în care noi am plâns,
mi-s ochii plânși de-atâta nebunie
de lipsa ta, tandrețe și delir.
Mi-aplec urechea la cântul tău nostalgic...
e atât de ușor să cred că ești aici;
simt apăsat cum doru-mi dă târcoale,
în lipsa ta... iubirea-i din ciulini.
de toamna-n care ne-am iubit sorbiți,
cum nopțile se pierd, iubito în neștire
dar noi negăm iubirea prin gesturi și absurd.
Mi-e dor să-ți fie dor de mine,
de timpul vestejit în care noi am plâns,
mi-s ochii plânși de-atâta nebunie
de lipsa ta, tandrețe și delir.
Mi-aplec urechea la cântul tău nostalgic...
e atât de ușor să cred că ești aici;
simt apăsat cum doru-mi dă târcoale,
în lipsa ta... iubirea-i din ciulini.
luni, 2 martie 2015
marți, 24 februarie 2015
Prizonier al tăcerii
Mâinile mi-au crăpat
contemplând în timp
și mă mulțumesc cu
incredibilul prezent și
cu incredibilul trecut,
cu starea mea aflată în putrefacție
în această scufundare
invariabilă a existenței mele.
contemplând în timp
și mă mulțumesc cu
incredibilul prezent și
cu incredibilul trecut,
cu starea mea aflată în putrefacție
în această scufundare
invariabilă a existenței mele.
vineri, 20 februarie 2015
Neantul fără alternativă
Murim de la începutul zămislirii noastre și prin această prospețime, moartea nu și-a pierdut substanța.
Sunt epuizat și-mbătat de absența viitorului,
de extazul sonor al sufletului disecat;
și simt nimicul absurd al vieții
pe această întindere a muzicii fără glas.
Mi-e dor să mor în inima nimicului
în predestinarea vârtejului ireal;
spintec liniștea trecutului retoric
anihilând savoarea morții voi fi încătușat.
marți, 17 februarie 2015
Gând
Numai oamenii care suferă pot spune că au avut trecut și mai ales, vor avea un viitor destin. Suferința înseamnă luciditate, autenticitate. Suferința explică masacrul general al ființei. Când sufletul este posedat de fericire, acest animal al timpului, nu va fi capabil de conștiință. Fericirea este o expresie pură de viață, un fundament onto-retoric. În fericire ne manifestăm sinonimic; în suferință, vaticinar.
duminică, 15 februarie 2015
Gând
„N-aș avea decât o mândrie: să devin un om de la care poeții ar putea învăța ceva” spunea Cioran în Cartea Amăgirilor. Dacă Cioran ar fi ajuns la nebunia de a-mi devora poeziile și dacă relația mea axială care îmi echilibrează ființa și îmi asigura supraviețuirea din cărțile sale ce-mi oferă calea spre triumf, m-ar fi iubit pentru că nu scriu pentru a ști, ci pentru a uita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
