Gând

Nu caut lucrurile menite firii și-mi iubesc osteneala nimicului. Ce frumoasă-i singurătatea de care nu mă tem. 

Ardoare

n-am obținut nimic

dimpotrivă, declin;

trăiesc obscur și renăscut

în rând cu lumea.

sunt neinspirat profund

și culmea resemnat;

frenezia vieții mele

s-a cam estompat.

Gând

Cartea lui Eugen Simion, Cioran, o mitologie a nedesăvîrșirilor, mă purifică și în același timp mă zdruncină-n Cioran. Aș vrea să retrăiesc sentimentul pe care l-am avut atunci când l-am citit pentru prima dată pe Cioran. 

Gând

Este în dorul meu această țopăială în spațiul vieții mele și-ncerc din răsputeri să nu mă zbat pentru ceva util și-mi da seama că mereu m-am ondulat în ascensiunea declinului meu care-mi este cel mai favorabil și frenetic. 

Gând

 Cioran, acest gânditor unde suferința spirituala îi era creatoare și extazul beției lui, un produs final care se zbate în abis. 

Gând

Astăzi am intrat într-un supermarket unde în interior se găsește o măcelărie cu produse românești. Am ezitat mereu să intru la dumneavoastră, îi spun doamnei care vindea produsele. Îi cer un produs tradițional și-mi spune: puiule, acest salam are același gust ca pe timpul lui Ceaușescu. Bine că nu stau la coadă, îi răspund. Am plecat dezamăgit!  

Gând

În data de 21 ianuarie a.c. George Banu a plecat la Iisușii lui. În cartea Isușii mei sau coexistența cu arta sacră, Banu spunea: Iisușii care mă însoțesc poartă însemnele cruzimii legendare și expun, mai mult sau mai puțin evident, probele supliciului la care a fost expus.