Gând

Adâncimea gândurilor şi poeziilor mele au la bază, nu un caracter de necesitate, ci ambiţia unei singurătăţi ostentative.

Gând

Între mine şi contemporan s-a căscat o prăpastie.

Gând

Uneori gândeşti că e mai bine să te laşi dus în credinţă, alteori în negativul ei. Credinţa este un amestec de adevăruri pure şi adevăruri sordide.

Despre singurătatea unei amintiri

Ce spaimă străină am de lume,
ce clipă de trecut ma-nfățișat,
surâd în fața ființei, un fel de a transpune,
anotimpul iernii acesteia, parcă, s-a spulberat -
spaima - deși există nebunie,
există lacrimi și sunete de pian,
există omul rătăcit în astă lume și există
clipa ce va continua fiecare pas. Strada nu mai are importanță,
cea pe care calci plângând, nici țipătul din mine -
nici nu l-ai auzit - când te-am văzut trecând.
Mi-aduc aminte calea pe care noi călcam, mi-aduc
mai bine aminte (și timpul a trecut atât de greu),
neputința de a iubi, cărțile pe care ți le-am dăruit și
fiecare luminescență a gândurilor noastre s-a estompat;
trăiesc într-un livresc ireal, în minciuna unei vieți frumoase
și imatur mă plâng la fiecare pas și,
pas cu pas mă-ndrept spre moarte.
Acuma-mi ești străină, mi-ești moarte, viață, suferință,
acuma stând, privind, la o fereastră,
te văd trecând, nu știu ce am făcut, în această viață.  
 

Gând

Muzica lui Bach este refugiul singurătății mele, refugiul nebuniei, al acestui elogiu, parcă, transcendental.

Gând

Omul este atât de confortabil în evoluție încât, nu-și mai dă seama de suferința lui.

Revoltă netulburată

Sufletul meu s-a înălțat
deasupra voinței voastre
și privindu-vă,
toate patimile pământești
au dat naștere unei vieți mediocre.
Sunt ceea ce n-am dorit să fiu!