unei doamne care se ivește dimineața și după prânz îi dispare ființa
ca de un frunziș tomnatic
în timpul acesta tăcut
la tine m-opresc s-ascult
o, șoapte produse în noi
în seri ce nu s-au dus
ce vremuri aproape uitate
mă uit la tine și plâng
oricum, mă simt singur și poate
copilul ce a iubit nebun
cumpănă-i întreaga viață
iubito, cumpănă mi-ești tu
