Picatura de lumina

O raza alba,strapunge un suflet,
Il ucide precum un traznet, pierdut printre nori
Trupul ii cade la pamant,sub stropii cerului
Ramane zacut intr`o groapa de noroi.
...................................................................................
Un trup singur,in pustietate
Zacut cu genunchii franti,rupti,zdrobiti
Cu privirea in sus,priviind spre cer
Dar fiind lipsit de suflet privea in tacere,groaza de pe cer.
...................................................................................
Norii negrii acopereau vazduhul,
Inversunati ca dupa razboi, 
Cu groaza ce o cuprinde
In intregul univers.
...................................................................................
Trupul la fel de zacut,in noroi
Astupat de apa si de vantul rece
Lasat intr`un pustiu indepartat
Uitat de lume si de Dumnezeu.

                                                          Kalliope