S'a nascut la 28 Februarie 1907 in Bucuresti. Studiile primare le face in orasul natal; secundare in cadrul liceului "Spiru Haret"; superioare in cadrul Universitatii Bucuresti, unde studiaza filosofia, si Calcutta (India), intre Decembrie 1928 si Decembrie 1931, unde ia cursuri dela renumitii filozofi Rabindranath Tagore si Surendranata Dasgupta despre istoria religiilor si a filozofiei indiene.
Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica "Cum am descoperit piatra filosofului", publicata la varsta de 14 ani in "Ziarul Stiintelor Populare" din Bucuresti, lucrare premiata de comitetul de conducere al ziarului. La varsta de 16 ani, incepe sa publice nuvele si esseuri literare la diferite reviste, iar dela 17 ani începe sa scrie articole in care trateaza istoria religiilor si cultura Orientului in cadrul revistei "Vlastarul" (revista liceului "Spiru Haret). Student la filosofie, isi incepe colaborarea la "Revista Universitara" in Ianuarie 1926 (Anul I, Nr. 1), in paginile careia desfasoara o acida polemica impotriva lui Nicolae Iorga, polemica bazata pe argumente irefutabile privind anumite lucrari ale istoricului, continuata in paginile ziarului "Cuvantul" (Director: Nae Ionescu) de-a lungul urmatorilor ani.
Preocupat masiv de cultura italiana intre 1927/1928, pleaca pentru scurt timp in Italia in studiu de cercetare, publicand la finele studiilor universitare o teza ampla privind Filosofia Renasterii. Dupa revenirea sa la Bucuresti dela studiile efectuate in India, Mircea Eliade se pregateste pentru sustinerea doctoratului in filosofie cu o lucrare orientalisticã referitoare la practicile si gandirea "Yoga" (1933), publicata mai apoi sub titlul: "Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne", Paris-Bucuresti, 1936.
Incepand cu anul 1933, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Bucuresti, tine numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor, bucurandu-se de o numeroasa audienta din partea studentimii nationaliste. Laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: "B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice" aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta, Mircea Eliade este preocupat in egala masura si de politicã, fiind candidat pe listele partidului "Totul Pentru Tara" (expresia politica a Miscarii Legionare) in alegerile din Decembrie 1937 si dupa victoria din alegeri, deputat legionar in Parlamentul Romaniei.
Dupa instaurarea dictaturii carliste la inceputul anului 1938 si prigoana indreptata impotriva Miscarii Legionare, Mircea Eliade este arestat alaturi de ceilalti conducatori ai Legiunii si intemnitat in lagarul dela Miercurea-Ciuc .
Mircea Eliade a desfasurat o intensa si variata activitate publicistica1), colaborand la numeroase ziare si reviste nationaliste, intre care: "Calendarul", "Vremea", "Cuvantul", "Credinta", "Buna Vestire", "Sfarma Piatra", "Gandirea", "Tinerimea Romana", "Criterion" s.a., sustinand in acelasi timp numeroase conferinte la Radio Romania: "Secretul Indiei", "Eseul european si eseul romanesc", "Mesaj cultural de 6.000 de ani", "Arta si tehnica criticii", etc.
Atasat cultural al ambasadei Romaniei la Londra (1940-1941) si apoi al legatiei romane din Lisabona (1941-1945), dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei se stabileste in Franta, la Paris, unde ramane pana in anul 1957, timp in care preda istoria religiilor mai intai la "Scoala Practica de Inalte Studii" (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
Sosit in Statele Unite la invitatia mai multor profesori si cercetatori ai istoriei religiilor in anul 1956, tine cursuri pana in anul 1957 cand accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor dela Universitatea din Chicago, dela care datã se stabileste definitiv in aceasta tara.
Ca o recunoastere a savantului pentru marile sale merite aduse la studiul si cercetarea istoriei religiilor, catedra mai sus amintita a fost numita Catedra "Mircea Eliade" incepand cu anul 1985.
Autor a peste 1.500 de carti, eseuri si articole de specialitate, Mircea Eliade s'a bucurat de o atentie imensa in lumea cercetarilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrari omagiale privind activitatea si personalitatea sa creatoare.
In Exil, a fondat si condus revista "Luceafarul" (Anul I, Nr. 1, Nov. 1948, Paris), colaborand activ si la alte reviste si ziare romanesti: "Fiinta Romaneasca", "Cuvantul in Exil", "Revista Scriitorilor Romani", "Buletinul Bibliotecii Romane" (Freiburg), "Caete de dor", s.a. Co-editor al revistei "History of Religions" aparuta la Chicago in anul 1957, Mircea Eliade si-a adus contributia in paginile multor reviste de specialitate straine, publicand numeroase studii de importanta majora la cunoasterea istoriei si a filosofiei religiilor. "Doctor Honoris Causa" al multor universitati din Franta, St. Unite, Anglia, Belgia, Argentina; Membru al Academiei belgiene, decorat cu "Legiunea de Onoare" in anul 1978.
Cea mai mare autoritate stiintifica in materie, lucrarile sale au aparut traduse in numeroase limbi ale lumii in multe editii consecutive (in Japonia de pilda, numai in cuprinsul a trei ani [1974-1977] au fost publicate 13 volume din opera autorului, adaugandu-li-se si un volum supliment intitulat "Studiile lui Eliade").
Mircea Eliade s'a stins din viata in Chicago, la 22 Aprilie 1986, cu gandul la tara pe care a iubit-o si a purtat-o in inima in tot timpul vietii lui, si pe care nu a mai revazut-o niciodata dupa plecarea sa in strainatate in anul 1940, dar tanjind la gandul ca intr'o zi va fi eliberata din chingile asupritoare comuniste.
