Stau pe scaun, privesc cerul
Prin sticla manjita de stropii de ploaie,
Privesc la norii negri plini de furie
Cum isi revarsa lacrimile asupra noastra.
Acesti stropi ma duc cu gandul departe,
Ma duc la tine, la ce`am fost candva,
La trecutul frumos petrecut in doi
Undeva in amintirea mea.
As vrea sa`ti vad chipul sus pe cer,
Sa nu mai zaresc nici o lacrima de nor
Sa stiu ca plangi tu pentru mine
Sa ma vezi ca`mi pare sincer rau...
Ma tot intreb, ca de fiecare data.
De ce ai plecat si mai lasat pustiu?
As vrea sa te mai privesc odata,
Sa stiu ca ai fost, soarele sufletului meu.
Privesc in poza ta cu lacrimi de amintire,
Privesc si astept dragostea ta,
As vrea sa te intorci din nou la mine
Sa te iubesc asa cum pot sa o fac.
Dar stiu ca totul s`a distrus
Si vremea nu ne tine parte,
M`ai iubit si te`am iubit
Si totul ii un sfarsit de noapte.
Voi inchide ochii, sa te pot vedea
In mintea mea plina de furie,
Cand stiu ca nu mai esti a mea,
Voi inchide ochii pe vecie.
