miercuri, 28 mai 2008

Glasul pomilor


O linişte deplina
În parcul vieţii mele,
Se-asterne încet cu seara
În liniştea tăcerii.
Aer cald, adie printre frunze
Pe fata mea, mă mangaie usor
Transpir usor, emotia ma cuprinde
Privesc hotesc oameni nepasatori.
Traiesc in mine...
Un sentiment ciudat
De dragoste divina,
Numit natura neincetat
In linistea deplina.
Aud un glas, o spata a naturi
O vorba dulce ce mi-ai dat
Din dragostea naturii.
Corul parcului imi canta-n cor
imi canta din iubire
Imi vesteste o lacrima de rai
Sosirea verii din luna mai.
Privesc in sus, o haina albastra
Imbraca tot pamantul
Imbraca ochii mei caprui
Cu linistea divinatatii.
Privesc spre vest, un soare cald
Incet, plangand se stinge
Asteapta o noua zi de mai
Din cursul vietii aprinse.
O noua seara, o noua zi
Asa ne trece timpul,
Asa ne stingem incet pe rand
In linistea tariei.