Profund

Pasesc in monarhie, cu regret si umilinta
Intru-n valea umbrei mortii, fara suferinta.
As vrea sa dau in timp, acele clipe sfinte
Sa mai visez un strop, din visele mele frante.

S-au dus anii, dar am ramas la fel
Indragostit de ea, de fata din visul meu...
As vrea sa mor, sa mor in somn
Sa privesc acelasi chip, etern in visul meu.

Cosmar dulceag, ma framanta de-o viata,
Ma tinea strans, captiv in libertate...
Prins in lanturi si in cuie, vedeam cu rost
Cum trece, timpul fara rost in treacat.