joi, 27 mai 2010
joi, 20 mai 2010
Serviciile funerare ale Unchiului Josef
Strada Veneţia era o fundătură,
pe ale cărei trotuare vântul
împrăştia resturi de hârtie şi gunoaie.
Zidul grădinii botanice de peste
drum avea un aspect dezolant, tencuiala
crăpată sau năruită, iar în preajma
lui se furişau tot felul de câini
costelivi şi jigăriţi... trista privelişte,
potrivită pentru ultimele zile ale omului!
Aici... locul unde tăcerea se risipeşte
şi glasul nu-şi mai are farmecul lui,
totul se rupe odată cu moartea!
pe ale cărei trotuare vântul
împrăştia resturi de hârtie şi gunoaie.
Zidul grădinii botanice de peste
drum avea un aspect dezolant, tencuiala
crăpată sau năruită, iar în preajma
lui se furişau tot felul de câini
costelivi şi jigăriţi... trista privelişte,
potrivită pentru ultimele zile ale omului!
Aici... locul unde tăcerea se risipeşte
şi glasul nu-şi mai are farmecul lui,
totul se rupe odată cu moartea!
vineri, 14 mai 2010
Scepticism poetic
Şi tot umblând, umblând, umblând
în mersul vieţii noastre,
curând, curând noi vom fi duşi
din sensul vieţii noastre!
Plângând, plângând vom părăsi
acest coşmar de lume,
zâmbind, zâmbind noi vom fi duşi
în chin şi mântuire!
Curând, curând noi vom păşi
cu lacrimi de uimire,
cu teamă, teamă de apus
cu gând, nemulţumire.
Şi eu am fost, am fost şi sunt
coşmar şi fericire
dar tot ce sunt, eu sunt, nu sunt
om trist de mulţumire.
în mersul vieţii noastre,
curând, curând noi vom fi duşi
din sensul vieţii noastre!
Plângând, plângând vom părăsi
acest coşmar de lume,
zâmbind, zâmbind noi vom fi duşi
în chin şi mântuire!
Curând, curând noi vom păşi
cu lacrimi de uimire,
cu teamă, teamă de apus
cu gând, nemulţumire.
Şi eu am fost, am fost şi sunt
coşmar şi fericire
dar tot ce sunt, eu sunt, nu sunt
om trist de mulţumire.
sâmbătă, 8 mai 2010
În mijlocul unui cerc de frunze
Mă simt zdrobit în urma urmelor mele, a cuvintelor
atât de vag întâlnite în preajma iluziilor mele puerile.
Nu mai sunt un jovial, un extravagant al clipelor!
Simt cuprinderea unui arogant cuvânt pe sufletu-mi estompat!
atât de vag întâlnite în preajma iluziilor mele puerile.
Nu mai sunt un jovial, un extravagant al clipelor!
Simt cuprinderea unui arogant cuvânt pe sufletu-mi estompat!
vineri, 7 mai 2010
Maestrul Octavian Paler ( omagiu )
În fiecare amurg, umbra lui Paler
trece peste columnă ca o insomnie
a memoriei...
Ai crezut că pe acest pământ
se poate crea paradisul, dar n-a
fost decât o iluzie!
Mizantropia a fost sfântă în viaţă ta,
dragostea, doar un element!
Fatalitatea este destinul României,
acea Românie de care tu vorbeşti.
Iluzii, dezamăgiri, revoltă...
toate te-au neliniştit maestre!
trece peste columnă ca o insomnie
a memoriei...
Ai crezut că pe acest pământ
se poate crea paradisul, dar n-a
fost decât o iluzie!
Mizantropia a fost sfântă în viaţă ta,
dragostea, doar un element!
Fatalitatea este destinul României,
acea Românie de care tu vorbeşti.
Iluzii, dezamăgiri, revoltă...
toate te-au neliniştit maestre!
Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna! ( Octavian Paler )
marți, 4 mai 2010
Pe bancă-n cimitirul "Gruia"
Pe bancă-n cimitirul "Gruia"
unde zac morminte, bănci şi cărţi;
în stânga mea e Marioara,
în dreapta mea e Ion din colţ...
În faţă e Isus pe cruce,
în spate, marmură, granit;
aici zac sumbrele morminte,
aici zac ce-i ce dorm răpuşi.
Pe bancă-n cimitirul "Gruia"
unde drumu-i nesfârşit,
ciripit de păsări, cântec
ce adie, prin morminte şi făclii.
În faţă e Isus pe cruce
pironit lângă mormânt,
tot ce-am scris este iluzie,
gând şi lacrimă, mormânt.
unde zac morminte, bănci şi cărţi;
în stânga mea e Marioara,
în dreapta mea e Ion din colţ...
În faţă e Isus pe cruce,
în spate, marmură, granit;
aici zac sumbrele morminte,
aici zac ce-i ce dorm răpuşi.
Pe bancă-n cimitirul "Gruia"
unde drumu-i nesfârşit,
ciripit de păsări, cântec
ce adie, prin morminte şi făclii.
În faţă e Isus pe cruce
pironit lângă mormânt,
tot ce-am scris este iluzie,
gând şi lacrimă, mormânt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)