O noapte sacramentală

Păşesc în negura dreptăţii
retras şi plin de gând,
cu vocea-mi înecată,
cuvântul cunoscând...

Păşesc în bezna morţii,
a timpului pierdut
şi plâng în calea-mi nopţii,
plâng pierdut în fum.

Mor târzaiu în noapte,
mor supus de gând,
retras mă simt tomnatic,
efemerul cânt...

Nu plâng, ba plâng iubito
în toane mă găseşti
şi nu-s decât un nimeni,
un nimeni ne-nţeles!