Durere libelulică

Cum crezi că te iubesc?
Atât de profund îmi aştern
sentimentele înaintea
fiinţei tale.

Atât de cald îmi este gândul
înaintea furiei tale.
Gândul meu statornic
în respingerea ta jovială

şi faptul mirării mele...
Tu libelulă nu-ţi
poţi imagina trupul
lângă inima gustării mele.

Lasă-mi-te-n ocrotirea
voinţei mele şi-n amurgul
trupului meu jovial
ce-n dor aşteaptă chemarea ta.

Lasa-mi-te-n gânduri,
în nopţi cu lună plină,
în ploi de toamnă efemeră
şi văi de râuri înecate-n lacrimi...

Lasă-mi speranţe, visuri
înaintea fiinţei tale
şi inima ta, dăruieşte-mi-o
în zarea credinţei mele.

Şopteşte-mi clipe inhibate-n file
şi voinţa ta solitară,
în chinul tău nostalgic
scufundat în lacrimi...

Ia-mă-n seama credinţei tale
şi mâna-mi solitară
să-ţi cuprindă trupul, palma
şi restul vieţii tale.

Atinge-mi ochii, genele
şi trupul...
Atinge-mi viaţa, sufletul
şi gândul...

Lasă-mi buzele
să-ţi frământ iubirea,
ochii,
să-ţi pot simţi privirea.

Nu-ţi irosi clipe-n singurătate,
în zborul tău ce duce-n "libertate".
Lasă-ţi aripile descătuşate
şi umple-mi golul supus durerii.

Gândul zile

Încruntată îmi este fruntea din pricina "aşteptării" tale.

Oferă-mi calea ce va duce spre tine

De-aş avea dragostea ta în palme,
te-aş dezmierda şi nu ţi-aş spune "adio"...

Şi de-ar fi să cad în umbra-ţi,
la picioarele-ţi aş sta zăcut
mi-aş mărturisi cuvântul,
dragostea, tot ce ţi-aş putea grăi.

Războiul dintre noi

Ne-am înrăit!
Suntem atât de irascibili
încât noi românii
nu ne mai putem stăpânii nervii.

Suntem într-un război,
într-un razboi
româno-român.

Am fost prins plângând

Am fost prins plângând
de întuneric, lacrimi
și singuratate.

Am fost prins plângând
în noapte, în zi, amurg
și ploi.

Am fost prins plângând
de mine, de mirarea mea,
duioșia mea...

Am fost prins plângând
de mama, de tata, de sora mea
de fratele meu...

Am fost prins plângând
în copilarie, în trecut
și în apus.

Am fost prins plângând
în lacrimi, înecat de lacrimi,
înecat în lacrimi.