Durere libelulică

Cum crezi că te iubesc?
Atât de profund îmi aştern
sentimentele înaintea
fiinţei tale.

Atât de cald îmi este gândul
înaintea furiei tale.
Gândul meu statornic
în respingerea ta jovială

şi faptul mirării mele...
Tu libelulă nu-ţi
poţi imagina trupul
lângă inima gustării mele.

Lasă-mi-te-n ocrotirea
voinţei mele şi-n amurgul
trupului meu jovial
ce-n dor aşteaptă chemarea ta.

Lasa-mi-te-n gânduri,
în nopţi cu lună plină,
în ploi de toamnă efemeră
şi văi de râuri înecate-n lacrimi...

Lasă-mi speranţe, visuri
înaintea fiinţei tale
şi inima ta, dăruieşte-mi-o
în zarea credinţei mele.

Şopteşte-mi clipe inhibate-n file
şi voinţa ta solitară,
în chinul tău nostalgic
scufundat în lacrimi...

Ia-mă-n seama credinţei tale
şi mâna-mi solitară
să-ţi cuprindă trupul, palma
şi restul vieţii tale.

Atinge-mi ochii, genele
şi trupul...
Atinge-mi viaţa, sufletul
şi gândul...

Lasă-mi buzele
să-ţi frământ iubirea,
ochii,
să-ţi pot simţi privirea.

Nu-ţi irosi clipe-n singurătate,
în zborul tău ce duce-n "libertate".
Lasă-ţi aripile descătuşate
şi umple-mi golul supus durerii.