Nevederi

Nu mă cunoști. Nu mă știi, ci doar îți imaginezi.
Acest vals nu-i obositor, nici sfâșietor.
Acum mă zărești, acum închizi ochii și mă visezi
în fața ochilor tăi. Sunt doar o adiere - pesimistă,
valsăm în acel salon de gheață de care amintești.
Valsul e prea pasional, dar nu prea pasional pentru noi
și îți frângi iarăși suflarea, pleoapele ți se închid...

Nu, nu valsezi singură, căci eu te conduc, dar nu ne zărim,
și trupul îți este ca o lalea în brațele mele și te lași
condusă în toamna mea - de-acum fi-va balet.
Trist e-acest salon de gheață de care tu vorbești,
și prea fierbinte-ți șoptești luminile-ntre gene,
și nu te opri, nu, nu te opri din acest dans al "nevederii",
din acest dans al neuitării...

Nu sunt!