Unor contemporani

Mi-am zămislit gânduri
în timp ce voi fugeați înspăimântați
de groaza agonică a singurătății voastre
și v-ați imbecilizat în această
lume modernă, plină
sub acest somn negru al unei
sieste macabre
și în tot acest timp
eram pentru voi o simplă iluzie.

V-ați bătut joc de voi prin existență
și prezența voastră anonimă
pe-acest mapamond
a fost ștearsă de zefirul efemer al uitării și
urmele pașilor voștrii vor fi spulberați în neant.

Vai, vai, dar vai ce oameni efemeri,
ce prezență usuturătoare existența voastră,
ce stare de lehamite sub acest azur ratat
și toată această agonie a verbului
m-a cutremurat până la obsesie,
până la jalea de-a plânge neantul.