Gândul zilei

„O lacrimă condamnată e un suflet pierdut!”

Drama lucidității

Toamnei mele

Zgomotul creat în jurul meu

mă jenează,

mă decepționează în

exaltarea trăirii mele;

sunt un poet ce-și 

revendică tinerețea,

un pesimist feroce,

expert în lacrimi și

vulnerabil în fața sinuciderii.

Sunt îndrăgostit nebunește

de toamna ce s-a lăsat

în sufletu-mi frenetic,

în existența empirică a frumuseții

și toată decepția iubirii

nu-i altceva, decât,

portretul vieții mele.

Infinitudinea iubirii

Toamnei mele

Rătăcit,

cu mintea întunecată,

cu ordinea propriei mele refelecții

existențiale: te iubesc! 

Te iubesc

în cel mai tomnatic,

obsesiv,

thanatologic mod posibil.

Gândul zilei

„Raiul și-ar păta imaginea cu existența mea în el!”

Gândul zilei

„Mă îmbăt cu existența ta, cum alții se îmbată cu vin!”

Gândul zilei

„Diavolul; un înger aflat în exil!”

Devastare

Empirismului

Sunt devastat de cuprinsul
acestei nopți,
de amurgul ce a apus
în murmurul sufletului meu
și nostalgia de a mă sinucide
îmi devine o îmbrățișare,
o sete de estompare,
o încercare a
„sentimentului sfârșelii și al agoniei”,
al senzației de groaznică
topire a oaselor mele
și simt cum mă irosesc și curg
asemeni unui râu;
îmi simt anulată propria prezență
în acestă lichidare organică.
Tot ceea ce era din mine însumi,
tot ceea ce era consistență dispare
într-o fluiditate epuizantă
și tu, tu ești o senzație
precisă, prescrisă și dureroasă;
din tine n-a mai rămas decât suflarea mea.

Gândul zilei

„Pentru câteva clipe mi-am imaginat propria înmormântare; veselie, ciocniri de pahare, zâmbete, oameni frumoși; cu toții, parcă, fac parte dintr-un ansamblu de balet!”

Gândul zilei

„Tortura: uzaj demn de antropofag!”

Gândul zilei

„Mă simt sugrumat de groază și îngrozit de singurătatea abisală și atât de diferită!”

Gândul zilei

„Amurgul României a fost în perioada `90, `91, `92; de când s-a lăsat seara, noi, ca și popor, nu am mai cunoscut zorii zilei! Trecutul nu poate fi falsificat!”

Gândul zilei

„E foarte greu să accepți refuzul unui efort inefabil și în tot acest timp, existența ta să fie doar o prezență dezrădăcinată. Singurul prieten care îți mai rămâne; streangul!”

Gândul zilei

Empirismului

 

„Eu sunt! În timp ce-mi spun asta, mă izolez de rest. Devin un individ singular, separat de fluxul de energie din jurul meu și desprins de voi.” Dar când spun: „noi suntem! În timp ce ne spunem asta, ne izolăm de rest. Devenim una, separați de fluxul de energie din jurul nostru și desprinși de ei.”